Dacia Duster EDC își pune clienții la grea încercare prin prisma unui compromis de nerefuzat. Un compromis ce întruchipează un duel aproape celest între confortul de necontestat al unei cutii automate cu dublu ambreiaj cu pofta de aventură al unui sistem de tracțiune integrală. Două entități care nu-și vor uni probabil niciodată destinele la bordul SUV-ului Duster, cel puțin pe plaiuri mioritice….
Dacia Duster EDC reprezintă întruchiparea unui compromis greu de arbitrat la prima vedere. Pe de-o parte, cutia automată EDC (cu dublu ambreiaj) scoate două variabile din ecuația SUV-ului autohton: tracțiunea integrală, precum și puntea spate independentă (de tip McPherson). Pentru o majoritate covârșitoare a clienților de automobile, rândurile de mai sus echivalează probabil cu o urare de Paște Fericit în chineză. Însă pentru cei care mai deslușesc câtuși de puțin tainele automobilelor acest compromis este puțin spus complex.
Întrucât o punte spate independentă aduce multe puncte în plus la capitolul ținută de drum și confort resimțit, atât off, cât și on-road. Pe de altă parte, confortul asociat unei cutii de viteze automate cu dublu ambreiaj este de necontestat. În tot acest amalgam de variante și versiuni își face apariția și tracțiunea integrală, un must-have pentru majoritatea posesorilor sau potențialilor posesori de Dacia Duster. De multe ori însă, acest moft al tracțiunii integrale nu se justifică. Pentru că există multe situații în care tracțiunea integrală este folosită maxim o săptămână sau două pe an, în timpul unor escapade la munte.
În restul anului, sistemul de tracțiune integrală stă nefolosit, consumând inutil combustibil datorită masei suplimentare care își pune amprenta asupra vehiculului. Din punctul meu de vedere, un pneu performant, cu clasă de aderență A, poate face minuni în condiții de aderență precară, suplinind de cele mai multe ori fără probleme absența unei tracțiuni integrale. Un exemplu mai mult decât elocvent este fără doar și poate escapada noastră la Amfiteatrul Transilvania cu Duster-ul EDC. Un drum plin de hârtoape, acoperit cu gheață și zăpadă, pe care Duster-ul cu cutie automată și tracțiune față l-a dat gata fără prea multe obiecțiuni.
Chiar și în momentul în care ne-am văzut nevoiți să plecăm din rampă cu Dacia Duster EDC pe o cale de rulare acoperită cu gheață și zăpadă, întrucât mașina din fața noastră s-a oprit și acolo a rămas. În timp ce șoferul din fața noastră încerca cu eforturi supraomenești să plece de pe loc, noi am pus cutia pe D și am mers mai departe fără niciun fel de stres sau învârtire în gol a roților față motoare. Apropo, încă un aspect important de menționat, versiunea EDC nu vine nici cu buton de dezactivare al controlului tracțiunii, nici cu Hill Descent Control. Două funcții care te pot scoate din belele în anumite situații, să zicem mai extreme.
Pozele din articol sunt o mărturie excelentă a faptului că, dacă ai pneuri bune și un șofer iscusit (mă scuzați pentru excesul de modestie), poți depăși fără probleme obstacole și situații în care puteai să juri că ai nevoie de un sistem de tracțiune integrală. Ne mutăm însă de pe tărâmul escapadelor în zone muntoase pentru a discuta un pic despre comportamentul cutiei EDC. Care te tratează onest în 99% din timp, cu schimbări rapide, line și imperceptibile.
În restul de 1%, în mod special în momentele în care soliciți un kickdown, ei bine, EDC-ul Duster-ului are un mic lag, de 1-2 secunde, în care cutia stă și reflectează cu privire la cum ar trebui să reacționeze la apăsarea cu sete a pedalei de accelerație. Însă, cu timpul, acest lag poate fi ”dresat”, în sensul că, înainte de o depășire, e suficient un simplu impuls aplicat pedalei de accelerație pentru ca transmisia să retrogradeze cu 1-2 trepte, pentru a vă ajuta să treceți peste obstacolele care vă apar în cale.
Odată cu retrogradarea treptelor, își face apariția în habitaclu și micul motoraș de 1,33 litri, dezvoltat în colaborare cu Mercedes-Benz, care poate deveni, în anumite momente, destul de gălăgios, antifonarea nefiind neapărat senzațională. Agregatul compensează însă prin absența vibrațiilor și printr-o elasticitate de invidiat, virtuți care te fac să mai uiți de nivelul sonor ce mai perturbă din când în când serenitatea habitaclului.
Per total însă, cutia automată cu dublu ambreiaj uscat EDC este o opțiune demnă de luat în seamă, mai ales că, după cum se poate vedea în poze, se poate trăi lejer fără tracțiune integrală dacă nu vă aventurați peste râu și prin pădure. Consumul final al mașinii, după peste 600 de km parcurși în mare parte în regim extra-urban (un itinerariu București-Moieciu și retur) s-a stabilizat la 7,4 l/100 km. În imediata vecinătate a consumului mixt omologat de 6,3 l/100 km, ceea ce nu este deloc rău.
Profităm de ocazie pentru a vă da un sfat care vă poate feri de bătăi serioase de cap: având în vedere că vorbim de o cutie cu ambreiaj uscat, este mai mult decât recomandat ca levierul cutiei de viteze să fie ținut în N când stați la semafor, și nu în D, cu piciorul apăsat pe frână.
Menținerea cutiei de viteze în D cu motorul pornit în timp ce mașina stă pe loc echivalează cu staționarea cu pedala de ambreiaj apăsată în cazul unei mașini cu cutie de viteze manuală. Cu alte cuvinte, dacă nu vreți să vă schimbați ambreiajele după 5-10.000 de km, vă recomandăm să urmați acest sfat simplu, care se aplică nu doar Duster-ului EDC, ci oricărui automobil care are cutie de viteze automată cu dublu ambreiaj uscat.
Pe Duster facelift, cutia de viteze automată EDC este disponibilă exclusiv cu motorul pe benzină de 1,3 litri și 150 CP și tracțiune față. Cel mai ieftin Duster EDC are un preț de pornire de 19.700 de euro cu TVA, în nivelul de echipare median Comfort. Cel mai scump Duster EDC are un preț de pornire de 22.100 euro cu TVA, în cazul Seriei Limitate Extreme, actualul vârf de gamă din familia Duster.
