Principalele grupuri din Parlamentul European au ajuns la un acord prin care va fi slăbită ținta de emisii pentru autovehicule în 2035.
Acordul va înlocui obiectivul de neutralitate climatică cu o reducere de 87,5%, la care se adaugă 7,5% compensate prin oțel verde. Decizia, care încă trebuie validată în plen și negociată cu statele membre, oferă constructorilor auto europeni o gură de oxigen, dar readuce în prim-plan dezbaterea privind competitivitatea în fața Chinei și credibilitatea politicii climatice a UE.
Un compromis politic cu greutate în dosarul de emisii auto
Acordul la care au ajuns principalele grupuri din Parlamentul European marchează una dintre cele mai importante schimbări de direcție din politica auto a Uniunii Europene de la adoptarea regulii care trebuia să scoată de pe piață, din 2035, mașinile noi cu emisii.
Popularii, socialiștii și liberalii au convenit ca producătorii să reducă nivelul de emisii de CO2 cu 87,5% față de nivelul de referință în loc de 100%, iar încă 7,5% din emisii să poată fi compensat prin folosirea oțelului verde în producție. În practică, cerința de neutralitate climatică pentru autoturismele noi, adică zero emisii la evacuare, va dispărea, iar motoarele termice vor putea rămâne în showroom-uri și după 2035.
Faptul că textul a fost susținut de forțe din tabere politice diferite arată la ce nivel a ajuns presiunea industriei. Manfred Weber, liderul PPE, a vorbit despre „un succes pentru industria auto europeană” și a spus că interdicția motorului cu ardere internă „nu mai este pe masă”. Mesajul este adresat în primul rând angajaților din sector, de care depind sute de mii de locuri de muncă, și arată că argumentul social a cântărit la fel de mult ca cel climatic.
Acordul din Parlamentul European se apropie de înțelegerea încheiată cu o săptămână în urmă de Franța și Germania, statele cu cele mai puternice industrii auto din blocul comunitar. Parisul și Berlinul vizau o reducere de 90%, fără compensare pentru restul de 10% din emisii. În schimb, eurodeputații au ales o țintă de emisii puțin mai relaxată, dar cu un mecanism de compensare legat de oțelul verde. Faptul că cele două centre de decizie converg trimite un semnal puternic către Consiliu și către Comisie.
Ce câștigă constructorii de automobile
Pentru BMW, Stellantis sau Grupul Volkswagen, beneficiul imediat este predictibilitatea. Un obiectiv de 87,5% lasă loc pentru o parte dintre vânzări cu motoare termice, hibrizi sau soluții bazate pe combustibili alternativi. Mai multă flexibilitate pentru „supercredite”, mecanismul care favorizează vehiculele electrice cu baterii în calculul mediei flotei, și reguli mai puțin stricte pentru utilitare completează pachetul.
În același timp, pentru producători, acest lucru înseamnă un risc mai mic de amenzi pentru depășirea limitelor de emisii și mai mult timp pentru a-și ajusta gamele de modele, într-un moment în care cererea de mașini electrice crește mai lent decât se anticipa.
Oțelul verde introduce și o miză industrială, în sensul că recompensează reducerea de emisii din lanțul de aprovizionare, nu doar a produsului final. Rămâne de văzut cât de repede va fi disponibil la scară largă și la ce cost.
Riscurile: Europa și cursa cu China
Criticii avertizează asupra faptului că diluarea țintei de emisii poate încetini investițiile în procesul de electrificare, exact când producătorii chinezi își extind oferta și prezența pe piața europeană.
Dacă semnalul de reglementare devine mai puțin ferm, există riscul ca investițiile în baterii, în infrastructura de încărcare și în lanțurile de aprovizionare să fie amânate, iar decalajul față de China să se adâncească. Susținătorii acordului răspund că fără o industrie europeană solidă nu va exista nici tranziție, nici locuri de muncă.
De asemenea, nici combustibilii regenerabili nu sunt privilegiați fără rezerve. Prevederea privind funcționarea vehiculelor exclusiv cu combustibili regenerabili după 2030 a fost criticată de Laurent Donceel, secretar general al ePURE (Asociația Europeană a Etanolului Regenerabil), care a numit-o puțin mai mult decât „cosmetizare de fațadă”. Reacția arată că nici sectorul combustibililor alternativi nu este mulțumit, iar dezbaterea tehnologică rămâne deschisă.
Acordul nu este încă lege. Parlamentul European și statele membre trebuie să-și stabilească fiecare poziția, după care vor avea loc negocierile pentru forma finală. Votul din plenul Parlamentului este programat pentru sfârșitul lunii noiembrie, iar până atunci pot apărea ajustări, mai ales dacă S&D și Renew, care nu au comentat imediat, vor trebui să-și calmeze aripile mai ecologiste.
Europa pare să treacă de la o logică a interdicției la una a flexibilității. Rămâne întrebarea dacă o țintă de emisii mai blândă va proteja industria sau doar va amâna o adaptare inevitabilă. Răspunsul va depinde de ritmul în care constructorii vor investi în electrificare și de capacitatea UE de a menține o direcție climatică credibilă fără a-și slăbi competitivitatea.
