Intenția Primăriei Municipiului București (PMB) de a impune atât bucureștenilor cu mașini vechi cât și posesorilor de autoturisme din alte județe, fie obligativitatea de a își lăsa vehiculul la marginea Capitalei, fie plata unei taxe consistente pare o idee bună, copiată de la marile aglomerări urbane din Occident. Doar pare!
Diferențele majore dintre modul în care instituția condusă de Gabriela Firea a gândit această măsură și deciziile similare ale altor orașe mult mai bine gestionate sunt multe și imposibil de trecut cu vederea chiar și de cei care, în speranța unui aer mai puțin poluat, ignoră faptul că PMB încearcă să acopere incompetența celor care gestionează traficul din Capitală – de la specialiști în infrastructură până la poliție – prin atragerea unor sume importante de la șoferi fără a le oferi nimic în schimb.
Un detaliu extrem de important este faptul că Bucureștiul nu poate fi ocolit pe „centură” decât cu prețul a mai multor ore de stat în coloană pe un drum complet inadecvat traficului din prezent. E drept că faimoasa șosea care ocolește Capitala nu se află în gestiunea PMB ci a altor incompetenți, CNAIR, însă asta nu este nici pe departe vina șoferilor care plătesc viniete și taxe incluse în prețul carburanților exact pentru a putea circula pe o infrastructură rutieră performantă.
A doua diferență majoră între orașele care au impus taxe similare cu ideea doamnei Firea și capitala României este existența unor parcări de transfer la marginea aglomerării urbane. Edilii care au impus cu succes și respect pentru cetățeni taxe de acces în orașe au avut grijă să construiască mai întâi parcări de tip Park&Ride (P&R) tocmai pentru ca în traficul intens din interior să pătrundă doar cei dispuși să plătească o taxă. În plus, orașele vest-europene care taxează accesul au realizat mai întâi legături rapide de la aceste P&R cu punctele nevralgice ale urbei prin mijloace de transport în comun.
În loc să își respecte conaționalii oferindu-le mai întâi mijloacele de a evita să polueze orașul și abia apoi să îi taxeze pe cei care preferă să plătească, oficialii din PMB au decis să pună carul înaintea boilor și să ia banii fără a oferi nimic în schimb. Sau, mai exact, să impună plata vinietelor Oxigen B și Oxigen C în ciuda faptului că nu au reușit să își dovedească mai întâi competența aplicând soluțiile avute deja la îndemână, de la fluidizarea traficului printr-un sistem electronic inteligent de gestionare a acestuia (semafoare corelate, sensuri unice, treceri de pietoni semaforizate, pasaje, etc.) până la construirea de parcări care să elibereze prima bandă a străzilor și, eventual, amendarea, conform legii, a celor care parchează neregulamentar.
Departe de soluțiile de bun simț și deja funcționale în țările cu mult mai multă experiență în domeniul gestionării traficului, PMB preferă să impună taxe care să acopere incompetența din această instituție care ar trebui să fie în slujba cetățenilor.
