AUTOpro
Test drive

Test Opel Mokka-e

Ieșit din convențional

Sub acest titlu își promovează Opel cel mai nou SUV al său, primul model al firmei din Rüsselsheim cu grila Vizor, Pure Panel și noua siglă Opel Blitz. Faceți cunoștință cu Mokka!

Într-un segment sufocat de o concurență acerbă, inclusiv cea fratricidă generată de Peugeot 2008, cel al SUV-urilor de clasă B, noul membru al familiei Opel vine nu doar să-și facă uitat înaintașul, ci și să demonstreze că Opel a pășit într-o nouă eră! Construit pe platforma CMP (Common Modular Platform) EMP1 – a grupului Stellantis, care activează deja sub hainele fraților de concern Opel Corsa, Peugeot 208 și 2008, Citroën C3 și C4 și DS3 Crossback, noul Mokka vine de la debutul vânzărilor atât în versiuni pe benzină și diesel, cât și într-o variantă electrică – Mokka-e.

Am mai vorbit în trecut, în paginile revistei noastre, despre noul Opel Mokka, așa că nu o să insist aici despre detaliile estetice – oricum, „gusturile nu se discută”, așa că trec direct la impresiile și observațiile adunate pe parcursul celor două zile de test din cadrul lansării pe piața noastră.Deși testul s-a desfășurat la mijloc de martie, am avut parte de cele mai grele două zile de iarnă la bordul lui Mokka. În astfel de condiții (propice pentru fotografii superbe) dar vitrege pentru un automobil cu propulsie electrică – mărturisesc sincer că preferatul meu a fost modelul pe benzină testat în prima zi. Despre acesta citiți în paginile ediției 87 ale revistei AUTOpro.

Poziționare în segment

Deși Mokka este un concurent în clasa subcompactă, prefer să mă refer la el ca la un concurent direct pentru – să spunem – Astra, deoarece arhitectura crossover/SUV a permis amplasarea pasgerilor pe scaune mai înalte astfel că spațiul pe lungime este sesizabil mai bun. De asemenea, vizibilitatea este mai bună, în pofida faptului că umerii înalți ai caroseriei au redus suprafața vitrată. În schimb, spațiul pentru bagaje este în limita clasei B. Aici, versiunile ICE ale lui Mokka stau mai bine decât versiunea Mokka-e, bateria acestuia tăind 40 de litri din spațiul portbagajului.
Revenind la impresiile din spatele volanului, îi felicit pe inginerii germani că au păstrat separat comenzile climatizării (butonate frecvent în zile precum cele din timpul testului) și nu le-au ascuns în meniul sistemului electronic – asemenea colegilor francezi!

La bordul lui Opel Mokka

Apropos de viața la bord, noul Opel Pure Panel integrează două ecrane panoramice care afișează elementele esențiale. Spre deosebire de cockpit-urile supraîncărcate cu informații și comenzi, Pure Panel are un design clar și unic. Este clar structurat și ușor de citit. Designerii Opel au acordat o importanță deosebită detoxifierii digitale. Pentru a evita distragerea atenției celui de la volan, sistemul permite o operare intuitivă. Butoanele controlează cele mai importante funcții, fără a mai fi nevoie să navigăm prin submeniuri. Aici am citat direct din comunicatul de presă din simplul motiv că testul nostru a relevat faptul că Opel Mokka este – clar – o mașină – și nu o tabletă cu volan și pedale!

Mokka -e

Fiind construit pe platforma CMP, în ADN-ul căreia s-a integrat de la bun început perspectiva electrificării, singurele diferențe perceptuale între versiunea ecoogică și suratele cu motoare ICE sunt date de electrizantul verde al caroseriei, de liniștea „venită” de sub capota față și de layou-ul diferit al tabloului de bord. Cel puțin, aceasta a fost prima impresia odată instalat la volan. Cele 300 kg în plus la masa mașinii față de versiunea pe benzină nu se fac deloc simțite, acestea fiind atenuate de cuplul motor disponibil la valoarea maximă de la 0 rpm. Chiar dacă Opel anunță o autonomie (în ciclul WLTP) de 324 de km, iar testul se anunța de 180-190 km, știm foarte bine că temperaturile negative sunt dușmanul numărul 1 al autonomiei mașinilor electrice, astfel că am plecat la drum – oarecum rezervat…

Am rulat jumătate din test în modelul Eco (în care răspunsul pedalei de accelerație este ușor anemic și sistemul de climatizare bagă căldură după rețeta ceaușistă) și jumătate din drum în modul Normal și doar pentru două-trei teste de accelerație (a se citi – depășiri) am apăsat butonul Sport. În acest regim de mers, în ritm cu traficul (adică fără veleități sportive dar și fără a merge la consum) pe o pantă ușor descendentă – de la Brașov la București – am ajuns la destinație cu un rest de autonomie de 31 km (la plecare bateria era încărcată 100%). Rezultatul – îl apreciați sau criticați voi.

Pe mine, Opel Mokka-e m-a convins că este un automobil dedicat eminamente incursiunilor în traficul urban, dar extrem de potrivit și pentru excursii în sânul naturii.

Articole similare

Test Ford Focus: Un facelift cât o nouă generație

Stan Robert

Drive test Renault Arkana

Dan Vardie

Factorul-surpriză Cadillac CTS

Autopromag

Leave a Comment