După 1300 de km petrecuți la volanul versiunii EV a noul Citroen C5 Aircross, am descoperit că secretul „exploziei” electrificării Norvegiei nu este nicidecum prin vreo șansă ci determinarea oamenilor – în frunte cu politicienii – de a merge pe un drum „verde” și – mai ales – de a nu abandona acest proiect național.
Text: Dan Vardie, Norvegia ; Foto: AUTOpro, Citroen
Acum mai bine de o decadă, politicienii norvegieni au început să discute cum să treacă la mașini electrice cât mai repede. Undeva în 2015, toate partidele au convenit două etape extrem de importante. Prima, mai cunoscută, este ca până în 2025 vânzările de mașini noi să fie eminamente pur electrice. A doua însă este mai puțin cunoscută pe la noi prin Europa unită: până în 2035 tot parcul auto din Norvegia să fie cvasi majoritar format din EV!
În timpul vizitei mele în Norvegia am avut ocazia să stau de vorbă cu mulți norvegieni care mi-au oferit tabloul complet al reușitei. Nimic misterios sau nemaipomenit. Doar politicieni serioși, consecvenți cu propriile decizii și curajoși, capabili să impună taxe și impozite deștepte pentru ICE cuplate cu reduceri de taxe și impozite pentru a stimula mașinile nepoluante.
În 2015, toate partidele din Norvegia împreună cu Casa Regală au agreat proiectul menționat. De atunci, s-au derulat destui lideri însă proiectul a rămas același, neschimbat. Evident că la noi un proiect național este aproape imposibil de agreat și oricum la scurt timp ar fi negat de cel puțin un nou lider de partid… Anul trecut, vânzările de mașini noi au fost dominate de EV-uri care au atins aproape 98% din piață. Așa cum îmi spunea David Andersen, reprezentantul Norvegiei în Juriul European AUTOBEST, „dacă vrei să fii cunoscut cu o achiziție de autoturism, mai bine îți iei unul diesel…” După care David adaugă: „la noi oamenii sunt atât de obișnuiți cu mașinile electrice, încât nu mai au preocupările celorlalți europeni legate de autonomie sau încărcare. Acestea sunt la fel de banale cum este alimentarea la benzinărie pentru ceilalți europeni!”
Job 1 este îndeplinit. Anul acesta, majoritatea importatorilor au scos din ofertă chiar și mașinile de tip plug-in hybrid sau range extender. Pur și simplu, nu mai fac sens pentru norvegieni. Job-ul 2 este în plin avânt. Din cele aproape 2,5 milioane de mașini în parcul auto al Norvegiei, aproape 1 milion sunt EV-uri, care au devenit segmentul no. 1! David este optimist pentru următoarea decadă: „Este mai mult decât probabil ca în 2035 parcul auto să fie aproape exclusiv EV!”
Cum a ajuns Norvegia patria EV-urilor la nivel mondial?
Dar care este secretul totuși? Ei bine, acum 11 ani norvegienii au început prin a tăia taxe – inclusiv TVA – pentru cumpărătorii de EV-uri, prin a crea benzi exclusive și locuri de parcare dedicate, toate gratuite. Au mers până acolo nici măcar la piesele de schimb nu a fost plătit TVA și nici taxă de drum sau pe kWh. În timp, au început să fie introduse taxe pe celelalte motorizări (fără electrificare) care au crescut exponențial cu prețul mașinii. Adică dacă vrei un Bentley sau Rolls Royce cu propulsoare V8, V12 atunci este cazul să plătești serios… Odată cu creșterea spectaculoasă a cotei de piață a apărut ideea de a introduce TVA și alte taxe nuanțate pentru EV-uri. Anul trecut au fost făcute mai multe studii pentru a explora reacția norvegienilor la asemenea măsuri determinate de teama că mulți ar putea reveni la ICE… Însă toate studiile făcute de numeroase instituții au arătat unanim că nu există niciun pericol. Procesul electrificării totale este ireversibil! Mă rog, sub 5% din cei cuprinși în studii au exprimat un fel de simpatie / nostalgie pentru „bătrânele” ICE-uri…
Tot studiile arată că peste 93% dintre norvegieni încarcă acasă. Așa se explică startul inițial foarte bun. Norvegienii au înțeles primii că cea mai bună paralelă este cu telefonul mobil. Care pe timpul nopții îl pui în priză, dimineață este full. Ce să vezi, la mașină este la fel. Tot ei au fost primii care au „descoperit” că – la fel ca mobilul – chiar și la o priză normală, mașina electrică se încarcă. La o viteză mică, dar sănătoasă pentru baterie.
Tot ei au descoperit că din momentul în care vii acasă și până pleci a doua zi, ai cel puțin 8 – 10 ore, timp în care mașina se încarcă „liniștită” suficient de mult pentru a-ți asigura o autonomie suficientă chiar și pentru navete lungi. După care au început să instaleze „wall box-uri” atât acasă, cât și la birou. Abia în ultimii ani, au „explodat” stațiile fast charge cu puteri tot mai mari. Nici o surpriză, Tesla – care domină copios piața cu 20% din vânzări – are cel mai mare ritm de creștere a stațiilor proprii care permit oricui să încarce. Iar creșterea este pe două dimensiuni.
Ca număr de stații – am văzut mai multe locuri unde erau peste 25 de stații super fast charge, iar puterea a crescut până la peste 500 kW! Este astăzi cea mai mare putere instalată! Sigur, BYD a anunțat flash charge-ul, dar la data vizitei mele încă nu era cazul…
Aproape toate stațiile sunt cartate și gestionate prin intermediul unei singure aplicații – Elton – care îți spune unde găsești stațiile acolo unde ai nevoie și chiar câte sunt ocupate, respectiv libere și ce putere au. Iar plata se face automat prin debitarea cardului înscris în aplicație.
Dacă ai un card de la unii de marii operatori – Circle K de exemplu, cel mai mare operator din Norvegia, cum am avut eu – poți plăti la aceste locații cu acest card direct la „pompa” de electricitate. După cum poți plăti direct cu orice card bancar. În cei peste 1300 km străbătuți nu am avut niciodată un stres că nu voi găsi o stație liberă pentru că sunt mai mult decât suficiente și foarte bine distribuite în teritoriu. Timpul de încărcare a Citroen-ului meu a fost întotdeauna foarte rapid. Adică cât te duci la o cafea, poate un sandviș, o salată, o bere fără alcool, o toaletă și încărcarea este gata. Adică undeva la 30 – 40 min și ajungi ușor la 80% din baterie, chiar și dacă înainte de încărcare era doar 20%.
Este scump să încarci la fast charge? Ei bine, majoritatea stațiilor sunt undeva la 0,5 – 0,6 Euro / kWh. Am încărcat la un moment 55 kWh care m-au costat 32 Euro. Poate că unii vor spune că este scump. Însă în Norvegia lucrurile stau complet diferit. Și asta pentru că întreaga structură a prețurilor este diferită nu doar de România, ci de aproape toată Europa. Norvegia este o țară foarte scumpă. Puține locuri – precum Londra sau Zurich – se ridică la prețurile Norvegiei. O bere la restaurant pleacă de la minim 12 Euro, media fiind la 14 – 15 Euro! Un pahar de vin pleacă de la 15 Euro. Atunci, este scump un „plin” de energie care înseamnă 2 beri? În Norvegia, din dorința de descuraja consumul de alcool, taxele sunt mult mai mari decât la noi, iar după ora 20:00 în timpul săptămânii și după ora 18:00 în weekend, la nici un supermarket nu se mai vinde nici un fel de băutură alcoolică. Orice fel principal într-un restaurant decent pleacă de la 25 Euro – chiar și o pizza. O friptură de ren sau de balenă – Norvegia fiind singura țară europeană unde este legală vânarea balenelor – pleacă de la peste 50 Euro. Evident, toate prețurile, indiferent de domeniu și produs, sunt scalate corespunzător. Da, viața în Norvegia este foarte scumpă. Dar și salariile sunt altele. Norvegienii sunt obișnuiți cu acest sistem pe care mai toți îl consideră scump…
Norvegia este țara fiordurilor și este spectaculos de adevărat. Peste tot pe unde am rulat aveam un fiord – sau lac, sau râu – fie pe dreapta fie pe stânga, dar tot timpul! Este o natură atât de „sabatică”, încât nu poți să nu rămâi mut de admirație aproape la tot pasul. Însă chiar mai spectaculoase sunt tunelurile rutiere făcute de mâna norvegienilor. Puțini știu că acești constructori sunt între cei mai buni din lume.
Cel mai mare tunel rutier din lume este în Norvegia și se numește Laerdal, având o lungime de 24,51 km! Următorul tunel european este St Gotthard, cu o lungime de „doar” 16,92 km. Iar la nivel mondial mai sunt doar 3 tuneluri rutiere – în Japonia și China – care sunt mai lungi ca St Gotthard, dar sub Laerdal! Am rulat prin acest tunel cu viteza limită de 80 km/h și am avut nevoie de circa un sfert de oră pentru a-l trece. Imaginați-vă că mergi pe sub pământ atâția km. Norvegienii au prevăzut 3 locuri de refugiu în tunel în culori ambientale diferite pentru a schimba percepția retinei cât să nu obosească ochiul cu rularea în asemenea condiții. Pozele următoare sunt chiar din mijlocul tunelului!
Apropo de limitele de viteză, în Norvegia este bine să le respecți cu mare precizie pentru a nu primi amenzi usturătoare care pot să însemne ușor sute de Euro! Iar dacă consumi alcool și ești prins, te „bucuri” de o noapte de „cazare” la pușcărie aproape fără discuție… Citroen-ul C5 Aircross pe care l-am condus avea una din cele mai bune dotări pentru traficul din Norvegia. Cu ACC-ul pornit, mașina se putea conduce doar din butoane. Și asta pentru că pe head-up display, sistemul urmărește permanent limitele de viteză și te întreabă dacă vrei să rulezi la aceste viteze, de fiecare dată când apare o nouă limită! Iar totul la simplă apăsare de buton, plasat pe volan. Sistemul ACC te ține în „coadă” accelerând foarte bine și decelerând rezonabil, fără smucituri, atunci când este cazul. Duce mașina până la oprire, singura „lipsă” fiind că nu repornește singură – este nevoie de o apăsare pe pedala de „gaz”.
Traficul în Norvegia este mult mai fluid decât cel din România sau Europa. Sunt mult mai puține sensuri giratorii și semafoare. Oamenii optează pentru un rulaj mult mai fluid, fără agresivitate, accelerații furibunde, dorință de depăși sau de a pleca în trombă de la semafor! Este o senzație de pace și armonie care domină traficul rutier; oameni nervoși și agresivi nu am întâlnit…
Experiența norvegiană ne-a arătat că trecerea la EV-uri este un proces firesc, posibil și dezirabil. Norvegia este o țară unde energia verde este folosită peste tot, iar petrolul extras este doar pentru export. Sigur, mai au încă probleme legate de puterea rețelei în unele zone. Asta se traduce printr-o putere mai mică la stația fast charge. Se întâmplă peste tot în Europa, inclusiv în Olanda, care este liderul european al rețelei publice de stații de încărcare. Însă norvegienii lucrează la asta și prognoza este că vor avea putere suficientă peste tot încă de anul viitor. Însă – ca să fie clar – chiar și o lipsă de putere nu are un impact dramatic. Chiar și la 50 kW se încarcă destul de rapid. Discuția este doar pentru cei care vor să oprească 5 minute și să facă un „plin” de baterie! O discuție mai mult teoretică fie și pentru faptul că doar un drum la toaletă în timpul acestei opriri este – în practică – mai mult de 5 minute. Nemaivorbind că orice medic, recomandă ca după 2 – 3 ore de condus să oprești, să îți mai dezmorțești picioarele, să bei o cafea, etc. Iar odată intrat în mentalul norvegian, nu mai ai nici un stres legat de încărcare, autonomie, preț, etc. Rămâne doar plăcerea de rula fără nici un gram de CO2, fără nici un fel de emisii poluante sau de microparticule. În Norvegia „green” este real și natural!
