Salonul Auto de la Detroit ne propune o dilemă fascinantă, în care se află şi elita constructorilor de maşini supersport. Ce aţi prefera? Clasicul motor cu ardere internă, dar cu rafinament şi eficienţă moderne, sau o propulsie hibridă, care ne catapultează către ceea ce ne rezervă viitorul?
Noile generaţii ale modelelor legendare Ford GT şi Acura NSX au fost vedetele celui mai important salon automobilistic de la începutul lui 2015. Ambele sunt etaloane ale sportivităţii, au motoare V6 biturbo amplasate central, sunt construite din aluminiu şi carbon şi arată mai apetisant ca niciodată, oferind perspectiva modernă a unor linii de design consacrate. Aşadar, vin din acelaşi trecut glorios scris în cărţile celor mai epice maşini sport şi împart specificaţii tehnice majore. Şi totuşi, drumul lor se desparte la un punct, arătând două direcţii în care se vor dezvolta maşinile sport ale viitorului. Interesant este că ambele rute au aceeaşi destinaţie: eficienţa.
Acura NSX utilizează patru motoare, dintre care unul termic şi trei electrice. Acest mix de benzină şi electricitate transformate în cai-putere o plasează în rândul sportivelor avangardiste precum BMW i8. Propulsia hibridă a devenit noul orizont pentru industria auto, inclusiv pentru maşinile sport, iar NSX este acum una dintre cele mai categorice aplicaţii ale acesteia. NSX are un motor biturbo cu şase cilindri dispuşi în V la un unghi de 75 de grade. Iar în ajutorul său vin trei motoare electrice. Două sunt amplasate la roţile din faţă, în timp ce al treilea este montat între motorul V6 (poziţionat central ca şi la prima generaţie NSX) şi cutia de viteze cu 9 rapoarte şi ambreiaj dublu. Rezultatul este un sistem de tracţiune integrală inteligent. Această propulsie hibridă oferă inclusiv posibilitatea rulării pentru scurt timp în regim exclusiv electric. Dar NSX nu a fost proiectată pentru mers tiptil, estimându-se că va produce în jur de 550 CP. Deci iute va fi, mai ales că are caroseria şi şasiul făcute din materiale uşoare precum aluminiul sau fibra de carbon (podeaua). Şi să nu uităm că motoarele electrice livrează întregul cuplu instantaneu şi liniar şi ajută la regenerarea forţei de frânare. La acestea se adaugă suspensiile independente la ambele punţi cu braţe din aluminiu şi discurile de frână din ceramică şi carbon. Şoferul poate ajusta temperamentul şi eficienţa maşinii prin alegerea unuia dintre programele de funcţionare prestabilitate: Quiet, Sport, Sport+ şi Track. Nu în cele din urmă, există şi funcţia „launch control”, de asistare a plecării de pe loc, pentru asigurarea unui demaraj optim. În cazul acesta, NSX se bucură de intervenţia promptă a tuturor celor trei motoare electrice. Chiar dacă încă nu au fost comunicate cifre legate de performanţe, putem bănui un comportament sportiv veritabil.
De acelaşi lucru putem fi siguri şi în cazul lui Ford GT, care dovedeşte că şi soluţia clasică a motorului cu ardere internă are în continuare spaţiu de dezvoltare larg, ca eficienţă a consumului şi cai-putere dezvoltaţi. Ford a extras peste 600 CP dintr-un motor V6 de 3,5 litri EcoBoost, care este o evoluţie a propulsorului folosit de prototipurile pe care constructorul american le-a înscris cu succes în competiţiile de anduranţă din 2014, unde a obţinut multiple podiumuri şi a câştigat curse prestigioase, precum cea de 12 ore de la Sebring. Practic, Ford GT este ceea ce ar rezulta dacă ai elimina KERS-ul sau motoarele electrice pe care le au în plus LaFerrari, Porsche 918 Spyder şi McLaren P1. Desigur, sunt diferenţe de circa 300 de cai-putere. Dar Ford se pregăteşte să ajungă la inimile împătimiţilor prin cel mai pur mod şi anume pe circuitele de performanţă. GT-ul oferă baza pentru revenirea lui Ford în celebra cursă de la Le Mans în 2016. De ce anul viitor? Pentru că atunci se împlinesc 50 de ani de când GT-urile au spulberat concurenţa în cursa de 24 de ore de la Le Mans, ocupând toate cele trei poziţii ale podiumului. Legendele se nasc din performanţă, iar Ford vrea să reediteze performanţa. Aşadar, noul GT este o maşină de competiţii. Iar asta este clar din soluţiile tehnice folosite. Şasiul monococ este din fibră de carbon, ca şi caroseria, cadrele faţă/spate sunt din aluminiu, iar suspensiile au arhitectură tip „push rod”, adică la fel ca un prototip de anduranţă, sau ca o maşină de Formula 1. Configuraţia este completată de cutia de viteze Transaxle cu 7 trepte, ambreiajul dublu şi discurile de frână turnate dintr-un mix de carbon şi ceramică. Caroseria este proiectată precum un fuselaj de avion, cu parbriz foarte curbat şi eleron activ, care îşi ajustează, automat sau la comanda şoferului, înălţimea şi unghiul de înclinare pentru a favoriza stabilitatea, manevrabilitatea şi frânarea. Pentru o cât mai bună aderenţă şi valorificare a potenţialului maşinii, anvelopele Michelin Pilot Super Sport Cup 2 au compoziţie şi design create special pentru noul Ford GT. Rolul lor este clar, şi anume să ţină maşina lipită de asfalt mai bine decât stă o gumă în păr.
Cei care vor să trăiască aceste senzaţii la volanul noului GT trebuie să aştepte până în ultima parte a lui 2016, când maşina va intra în producţie. Răbdarea le va fi mai puţin încercată adepţilor lui NSX, deşi au trecut 25 de ani de la lansarea generaţiei iniţiale. Oricum, pofta poate fi dată jos din cui în această vară, când se deschide lista de comenzi. Maşinile urmează să le fie livrate spre finalul anului.
(Articol publicat în numărul 34 – februarie 2015 – al revistei AUTOpro. Pentru articole mai noi vă rugăm să vă abonați)
