Să luăm o pauză de la noutățile cu adresa „Iadul Verde, Nurburgring Nordschleife” – unde recordurile pe tur de circuit cad mai nou mai des decât apar accidentele gazdei The Grand Tour Richard Hammond (a căzut de pe motocicletă în Mozamic, cu un Rimac Concept One de pe deal în timpul unui hillclimb în Elveția). Anul trecut, târziu, Lamborghini Huracan Performante devenea cel mai rapid automobil de serie – fiind apoi întrecut de Nio EP9, hypercar-ul electric cu astfel de succese și pe Paul Ricard sau Circuit of the Americas și imediat de McLaren P1 LM. Să nu uităm însă și de recordul pe tur de circuit în clasa două roți motrice – recâștigat din fața modelului VW Golf Clubsport S de către Japonezi cu Honda Civic Type R. Nu am amintit degeaba de acest modele, deoarece ele cam abuzează de sintagma „model de producție”. Huracan Performante este o versiune specială, în timp ce Civic Type R-ul folosit era de fapt un prototip de pre-producție. Și mai gravă este situația cu Nio EP9 – ce va fi produs în doar 16 exemplare – sau cu McLaren P1 LM, de fapt o conversie aprobată oficial de McLaren și realizată de Lanzante Motorsport din versiunea de curse P1 GTR.
Așa ajungem și în America, unde ca în fiecare an a avut loc celebra urcare pe traseu montan de la Pikes Peak. Acolo Faraday Future a preluat șefia clasamentului vehiculelor electrice cu un timp de 11:25.082 – un timp cu mai bine de 23 de secunde față de recordul anterior postat de un Tesla Model S P90D modificat, acesta din urmă fiind ușurat de elemente interioare inutile, precum bancheta spate. Nici despre FF91 nu putem spune că este un automobil de serie – nici un exemplar nu a fost produs la fabrica firmei încă în construcție în Nevada, dar măcar este un prototip reprezentativ. În schimb cu siguranță traseul a fost un mod bun de a încerca SUV-ul complet electric dotat cu 1050 CP și o baterie enormă de 130 kWh – traseul de la Pikes Peak măsoară doar 20 de km dar este presărat cu nu mai puțin de 156 viraje și pornește de la o elevație de 1440 metri pentru a trece finișul la 4300 metri cu un gradient mediu de 7.2%. Relevant este și faptul că pilotul de încercare a fost de fapt inginerul șef al companiei.
