Peugeot are în gama compactă un model mai dinamic decât generațiile trecute, iar prezența unui motor pe benzină de numai 1,2 litri nu trebuie să vă inducă în eroare: în versiunea cea mai puternică, de 130 CP, este nesperat de „voinic”.
Mai știți vremurile când Peugeot forța limitele clasei compacte, propunând un 307 înalt, aproape monovolumic, care i-a făcut și pe alți constructori să apeleze la idei similare? Ei bine, ele sunt acum duse, iar Peugeot are în acest segment o ofertă foarte interesantă, inclusiv din punct de vedere stilistic. Actualul 308 are o siluetă clasică de hatchback, iar formele inspirate îl fac să pară și mai dinamic decât ar sugera proporțiile. Atât partea frontală, cât și spatele mașinii includ multe detalii orizontale, astfel că mașina pare pe viu mai joasă decât e de fapt. Este adevărat, nu vorbim de un stil extravagant, așa cum poate ne-am fi așteptat de la francezi, ci mai degrabă de unul mai germanic, care inspiră seriozitate.
Interiorul arată foarte bine, însă când vine vorba de ergonomie… cere o perioadă de obișnuință din partea utilizatorului. Și culmea, nu mă refer aici la soluția cu volanul mic și tabloul de bord plasat în câmpul vizual deasupra acestuia. Dimpotrivă, acest test mi-a dat ocazia să mă lămuresc o dată pentru totdeauna: îmi place ideea, voi rămâne fanul ei, pentru că acel volan se simte foarte „sporty” și, cel puțin în acest caz, mișcările sale își găsesc cele mai potrivite reacții și în componentele mecanice. Mașina este mai ușoară și mai joasă decât în trecut, astfel că și ținuta de drum a avut numai de câștigat. 308 nu doar arată dinamic, ci chiar este pe șosea, dar în limitele așteptate de la acest segment – pentru că nimeni nu vrea aici o suspensie rigidă și inconfortabilă.
Dar, ca să revenim la ergonomie, șoferul ar putea avea nevoie de ceva timp pentru a se putea obișnui cu controlul sistemelor de climatizare și multimedia de la display-ul tactil central. Lipsa unor butoane fizice cere mai multă atenție la controlul anumitor funcții. Este adevărat, ideea este modernă și sună în teorie mai bine decât alternativa unei console în care te pierzi prin butoane, cum obișnuia să aibă Opel Astra. Însă implementarea sa este perfectibilă din punct de vedere al software-ului. Deși ecranul are o diagonală respectabilă, de 7 inchi, nu poți vedea indicațiile de navigație dacă ești în meniul de muzică. Sau melodia în curs, dacă ești în zona computerului de bord. Sau consumul mediu, dacă ești în navigație. O simplă funcție „split screen” poate rezolva rapid multe din neajunsurile sistemului, mai ales că s-ar putea face printr-un update, nu este necesară schimbarea vreunei componente fizice. Pe de altă parte, formele interiorului sunt foarte inspirate, iar combinația de materiale reușită. Consola centrală este minimalistă, integrând doar câteva comenzi (pentru închiderea centralizată, dezaburire, recirculare și avarii), plus un buton rotativ, superb, pentru volumul sistemului audio. Poziția la volan este excelentă, iar spațiul convingător, inclusiv pentru pasagerii din spate.
Motorul versiunii testate este cel mai puternic din ofertă dintre cele alimentate cu benzină. Datorită unor delicatese tehnologice, ca injecția directă de benzină, distribuția variabilă sau turbina de supraalimentare, acesta dezvoltă 130 CP, deși cilindreea nu depășește 1,2 litri. Cuplul maxim este disponibil încă de la 1750 rpm, ceea ce se reflectă în elasticitatea motorului. Zgomotul său este foarte plăcut pentru urechea unui pasionat, dar ajunge în habitaclu doar în a doua jumătate a plajei de turații. Consumul mediu declarat este mai mic de 5 l/100 km. În mediul urban, consumul maxim înregistrat de noi a fost de 8,7 l/100 km, în condiții de iarnă și fără a apela la un șofat economic.
