Tranziția către mobilitatea electrică a depășit de mult faza de „early adopters”, însă pe măsură ce flotele globale de mașini electrice (EV) cresc, apare un nou obstacol critic reprezentat de infrastructura de încărcare. Un studiu recent realizat de TradingPlatforms, bazat pe datele IEA (Agenția Internațională pentru Energie), a analizat dezechilibrele la nivel mondial, identificând așa-numitele „deșerturi de încărcare”. Dar oare cum arată acest peisaj comparativ și, mai ales, unde se situează România în 2026 față de țările care fie dictează ritmul electrificării, fie sunt copleșite de el?
Statele unde mașinile electrice au învins infrastructura
Conform raportului TradingPlatforms, presiunea lipsei de stații se resimte cel mai acut în statele unde politicile de stimulare a achiziției de mașini au funcționat prea bine, fără a fi dublate de investiții în rețeaua publică.
- Uruguay și Emiratele Arabe Unite (UAE) conduc acest top nedorit. În Uruguay, eliminarea taxelor de import în 2022 a dublat flota EV, rezultând într-un raport uriaș de 162 de mașini pentru o singură stație în 2025. În UAE, raportul este de 153 EV-uri per stație, în principal pentru că operatorii independenți de stații au primit abia din 2024 permisiunea de a construi rețele publice.
- Noua Zeelandă se confruntă cu probleme similare (88 de mașini per stație), după ce un program guvernamental pentru 10.000 de încărcătoare s-a blocat la începutul anului 2026.
- SUA și Canada nu stau nici ele grozav. În SUA există 33 de EV-uri pentru fiecare punct public de încărcare, programul federal NEVI fiind înghețat mare parte din 2025, iar în Canada (29 EV-uri/stație) problema este una geografică: 88% din rețea este concentrată în doar trei provincii.
Modelul asiatic și echilibrul european reprezintă campionii acoperirii cu stații de încărcare
La polul opus se află statele care au înțeles că infrastructura trebuie construită înaintea cererii.
- Coreea de Sud este liderul mondial absolut, cu doar 2 mașini electrice per stație publică. Secretul lor? O lege care obligă ansamblurile rezidențiale să instaleze încărcătoare pentru 5% din locurile noi de parcare și 2% din cele existente. Tot ei oferă și cea mai mare putere medie per vehicul: 9,2 kW/EV.
- China și India gestionează eficient volume uriașe. Cu o flotă colosală de peste 44 de milioane de EV-uri în 2025, China are 4,68 milioane de încărcătoare (un raport de 9 mașini la o stație). India stă chiar mai bine (5 EV-uri/stație), ajutată de programul guvernamental PM E-DRIVE.
- În Europa, infrastructura menține un ritm excelent. Olanda conduce cu un raport de 6 EV-uri per stație, urmată de Grecia (7), Belgia (8) și Austria (10).
Situația în România a dezvăluit o surpriză statistică în 2026
Privind cifrele globale din raportul TradingPlatforms, România se poziționează neașteptat de bine, dezvoltarea rețelei reușind nu doar să țină pasul, ci chiar să devanseze ritmul de adopție a mașinilor pur electrice.
- Extindere accelerată. Dacă la finalul lui 2024 România avea în jur de 4.500 de puncte de încărcare și un total de 3.576 puncte AC și 3.536 puncte DC la sfârșitul lui 2025, lucrurile au accelerat puternic în 2026. Conform celor mai recente date din septembrie 2026, România a atins un prag impresionant de 9.500 de puncte de încărcare, o dublare a infrastructurii în doar doi ani.
- Raportul Mașini vs. Stații. La sfârșitul anului 2024, parcul auto din România număra aproximativ 55.000 de EV-uri. În 2025, s-au mai adăugat 8.833 de autoturisme pur electrice (BEV). Cu o flotă totală de vehicule complet electrice estimată în prezent la sub 75.000 de unități și 9.500 de stații, România se mândrește cu un raport de aproximativ 7-8 EV-uri pentru fiecare punct public de încărcare.
- Comparația globală. Acest raport de 1 la 7 (sau 8) ne plasează direct în topul țărilor europene cu o acoperire foarte bună, la un nivel similar cu Grecia (7) sau Belgia (8) și mult peste piețe uriașe precum SUA (33) sau chiar Franța și Spania (ambele cu 12).
Calitate, nu doar cantitate
Pe plan intern, pe lângă volumul de stații, se observă o tranziție spre viteze de încărcare mult mai mari. Investițiile recente sunt orientate către hub-uri ultra-rapide. De exemplu, operatori majori precum Eldrive accesează fonduri europene (precum împrumutul de la EIB) pentru a dezvolta în România, Bulgaria și Lituania rețele care includ hub-uri de 200 kW, 300 kW și 400 kW. Până la jumătatea anului 2025, Eldrive România depășise deja 700 de puncte operaționale la nivel național, iar în septembrie 2026 au trecut peste pragul pshihologic de 1.000 puncte de încărcare pentru EV-uri.
Totuși, trebuie menționat că ritmul bun al infrastructurii românești este dictat și de o încetinire a vânzărilor pe segmentul mașinilor pur electrice. În 2025, înmatriculările de BEV-uri în România au scăzut cu 9% față de 2024, în timp ce segmentul PHEV (plug-in hybrid) a explodat, înregistrând o creștere de aproape 59% (peste 10.000 de unități).
Putem concluziona într-o notă pozitivă, observând că, în timp ce țări precum Noua Zeelandă sau SUA riscă să lase șoferii blocați în „deșerturi de încărcare”, România traversează o perioadă de maturizare sănătoasă a infrastructurii. Dublarea numărului de prize din ultimii doi ani ne-a asigurat o rată de acoperire excelentă la nivel european. Provocarea pentru 2027 nu va mai fi doar unde găsim o stație, ci mentenanța acestora și capacitatea rețelelor electrice naționale de a susține hub-urile de mare putere necesare tranzitului rapid.
