Un raport Allianz indică faptul că UE riscă să nu-și respecte ținta ca, începând cu 2035, toate mașinile noi vândute pe continent să fie pur electrice.
Deși cadrul legislativ european este ambițios și vizează accelerarea tranziției energetice, realitatea din teren arată un progres lent, blocat de investiții insuficiente, tensiuni politice între principalele economii ale Uniunii și o infrastructură de încărcare încă mult sub nevoile reale ale pieței.
Electrificarea completă în UE, un obiectiv nerealist pentru următorii 15 ani
În primele luni ale anului 2025, vânzările de vehicule electrice au înregistrat o creștere de 24%, într-un context în care piața auto, per ansamblu, a avansat cu doar 1%. Creșterea a dus ponderea electricelor la 16%, cu trei puncte procentuale peste anul anterior, potrivit EVMarket.
Cu toate acestea, ritmul nu este suficient pentru a atinge obiectivele stabilite. Consumatorii continuă să se orienteze în număr mare către automobile hibride, iar dezvoltarea infrastructurii nu reușește să țină pasul cu interesul tot mai mare pentru mobilitatea electrică.
Chiar și în cele mai optimiste proiecții, UE ar putea atinge pragul de 100% noi înmatriculări electrice abia în 2037. Scenariul realist analizat de Allianz împinge această perspectivă spre 2040, ceea ce ar compromite calendarul de decarbonizare al Uniunii Europene și angajamentul de neutralitate climatică asumat pentru 2050.
O infrastructură deficitară și o industrie care amână deciziile decisive
La nivelul UE există în prezent aproximativ 1,1 milioane de puncte de încărcare — de peste trei ori mai puține decât cele 3,5 milioane considerate necesare până în 2030. În plus, datele ACEA indică faptul că, pentru o electrificare completă, Europa ar avea nevoie de aproape 9 milioane de puncte de încărcare, ceea ce ar necesita dublarea ritmului actual de extindere.
Problema este agravată de distribuția inegală. Mai mult de jumătate din stațiile existente se află în Franța, Germania și Țările de Jos, în timp ce peste 80% dintre statele membre rămân mult sub media europeană privind densitatea infrastructurii.
La acestea se adaugă divergențele politice, potrivit Allianz.com. Germania și Italia cer relaxarea interdicției privind vânzarea mașinilor cu combustie după 2035, invocând presiunile financiare asupra industriei și scăderea marjelor de profit. Franța și Spania resping însă categoric ideea unei amânări, avertizând că o astfel de schimbare ar descuraja investițiile și ar încetini tranziția energetică.
Raportul arată și o reticență crescută a producătorilor germani de a renunța complet la motoarele termice, susținând că vehiculele electrice nu generează încă profituri suficiente pentru a acoperi investițiile uriașe necesare. Situația este complicată și de scăderea subvențiilor din SUA, precum și de avansul agresiv al producătorilor chinezi, care oferă modele electrice la prețuri mult mai competitive.
În ultimul an, veniturile, profiturile și capitalizarea bursieră ale principalelor grupuri auto germane au înregistrat scăderi semnificative, confirmând presiunea asupra industriei.
Investiții insuficiente și presiune din partea competitorilor
Deși diferența de preț dintre mașinile electrice și cele cu motor pe combustie la nivelul UE a scăzut de la aproximativ 50% la 20% în ultimii ani, cererea nu a crescut atât de rapid pe cât era de așteptat.
Producătorii europeni rămân în urma celor chinezi și americani, care investesc între 9% și 12% din venituri în cercetare și dezvoltare. În comparație, companiile specializate exclusiv în vehicule electrice alocă în medie 32% din cifra de afaceri acestui segment, în timp ce producătorii germani se limitează la aproximativ 6%.
În acest context, hibridele rămân opțiunea preferată pentru aproape jumătate dintre șoferii din UE care anterior alegeau vehicule cu combustie internă, ceea ce încetinește extinderea segmentului de vehicule electrice cu baterie (BEV) și pune în dificultate atingerea obiectivelor climatice asumate de Europa.
